Leapsa ;))

Am avut nevoie de  mai bine de o luna intreaga sa mai scriu ceva ???
Da.
Am avut nevoie sa fiu impinsa de la spate sa fac asta ?
Se pare ca da.
Am primit si eu ..leapsa de la un prieten si am zis de ce nu?
Am mai amanat si publicarea ei ?
Da...

Ce am citit eu in copilarie? Hmmm ...
Imi amintesc perfect ca prima mea carte a fost  "Amintiri din copilarie" a lui Ion Creanga cu intamplarile , povestirile si povestile sale. Citeam in clasa I, sau a II-a asta ..dar ii citeam "Amintirile" ..foarte greu, pe mine ma fascinau povestile lui. Stateam la strada, dupa-masa si citeam.  Trebuie sa recunosc ca inca de mica am fost incantata de povesti. Nu mi se citeau seara, dar imi placeau cele cu printi si cu printese ( ce minte de copila visatoare veti spune).

     Apoi imi amintesc ca am citit "Cuore Inima de copil " de Edmondo de Amicis. Cartea asta m-a impresionat pana la lacrimi si o adoram. Credeam ca nu voi mai citi vreodata ceva mai frumos.Oricum, pentru mine ramane unica.  Mi-au cazut in mana povestile si basmele lui  Petre Ispirescu al caror talc nu il prea intelegeam pe atunci. Am citit cateva fragmente din Heidi, fetita muntilor de Johanna Spyri. Apoi am citit, pe langa lecturile obligatorii, pentru scoala ( si legat de asta imi amintesc ca vinerea aveam ora de lectura si tot timpul lasam pe ultimul moment, adica pe joi seara cititul si atunci ma trezeam ca nu am cartea asa ca o trimiteam pe mama pe la vecini, prieteni, rude in cautarea cartii de care aveam nevoie) Agentia Thompson and Co de Jules Verne, singura carte a acestui scriitor pe care am citit-o.

Mai tarziu m-am "enervat" de-a dreptul cu Romania pitoreasca a lui Alexandru Vlahuta. Atatea descrieri ma plictiseau si credeam ca nu se mai termina !
     Imi placeau in acea vreme poeziile. I-am cerut unei cunostinte o carte cu poezii ale lui Eminescu si nu cred ca am inapoiat-o nici astazi . Upss...
Invatatoarea ne cerea sa facem fise de lectura sau ne aducea fise cu date ale unor scriitori si noi trebuia sa le citim operele si sa la " comentam ". Inca mai am acele fise pe care le pastrez intr-un portofoliu cu tot ce mi s-a parut mie interesant de cand am inceput scoala : desene, poezii, teste, etc.

     Nu aveam cum sa nu citesc Fram ursul polar de Cezar Petrescu si Colt alb de Jack London. Nu am avut o biblioteca prea bogata sau daca era, continea doar carti ( manuale din liceu cred ) ale parintilor mei ( Limba Romana, Anatomie, Medicina Veterniara, Limba Rusa, Limba Franceza ).

 Desi in clasa a V-a am avut ca diriginta o profesoara de romana, eu una nu m-am prea stresat cu cititul si cred ca nici in clasa a VI-a .
  Clasa a VII-a a venit cu multe schimbari, si de atunci "m-am indragostit " de romane de dragoste.
Locul unde nu s-a intamplat nimic de Mihail Sadoveanu a reprezentat un inceput . Pe atunci parca aveam mai mult timp, poate si mai multa vointa sa citesc sa cunosc... Eram tare entuziasmata de cartea asta. Bine eu sunt entuziasmata de multe lucruri ( ma aprind repede si ma sting brusc). Apoi a urmat ca un fel de competitie intre fetele din clasa mea citeam cat mai multe carti, romane de dragostea, ne povesteam una alteia. Mi-e dor de acele vremuri, chiar mi-e dor...

 Tot din categoria mentionata face parte si  " Stalpul de Foc"  de Lynn Austin, un alt roman de dragoste pe care l-am vazut de curand la o alta colega de-a mea.

Am citit si Alchimistul de Paulo Coelho si atunci mi se parea ca tot ceea ce mi se intampla este doar un semn. Orice si bataia vantului si caderea unui obiect, absolut orice.
M-am delectat si cu Intre zambet si suspin de Petru Lascau, o colectie de povestioare scurte menite sa te puna sa te gandesti mai mult la tine la lume, la viata.

A urmat terminarea ciclului gimnazial si atunci cred ca in afara de lecturile obligatorii nu am citit mai nimic....poate cate-un pic din carti de genul "psihologia gesturilor".

Cand am intrat la liceu, am continuat cu romanele de dragoste ...dar asta e o alta poveste...

Astfel am reusit sa imi respect promisiunea.
Si au trecut si cele 24 de ore .:)

Asa ca leapsa pleaca acum spre Ana si Bianca.

Sfarsitul lui 2010...

....E sfarsit de an ....ultimele ore dintr-o perioada indelungata in care am sperat cu totii la mai mult de la noi, de la ceilalti, de la viata, de la tot. Trece si 2010 ... si vine 2011 care, sunt foarte curioasa, ce ne va rezerva...?
Multe dorinte si planuri imi umplu gandurile acum  dar mi le voi aminti de-abia la anul pe vremea asta si voi vedea cate mi-am indeplinit si cate nu...Asta fac in fiecare an cu cea mai buna prietena a mea.

   Pana atunci insa, am sa fac o retrospectiva a anului 2010, care a fost chiar cel mai bun de pana acum pe plan "profesional". ....Cu toate ca am incercat intotdeauna sa gasesc un echilibru intre  "school, projects" si "feelings", de putine ori l-am si gasit anul asta.
 ...Inca de la inceput se anunta parca un an foarte incarcat si nici nu aveam idee ce surprize placute si nu prea as putea intampina. A inceput cu un ianuarie plin de examene, evaluari, pregatiri, concursuri si o excursie.
Apele s-au mai linistit pana prin martie cand a urmat iar un astfel de sir si, pana cand, in aceeasi luna am primit un cadou neasteptat, o supriza de departe de la o persoana draga. Pot spune ca acum am gasit acel echilibru pe care il tot cautam ... si ...probabil fiindca mergeau toate ...prea prea ca pe roate, in aprilie, chiar in preajma sarbatorilor de Paste, am stat cam prost cu sanatatea. Asta e, nu putem fi cu toate.
     Dar bine ca am trecut peste, astfel ca, incepand cu mai, am mai facut si altceva - sport si proiecte - si a fost foarte bine. Se simtea inca de pe atunci atmosfera de vacanta chiar daca am mers la scoala pana in luna iulie.
 A urmat o vara frumoasa si o vacanta mai scurta ca de obicei ...in care mi-am cautat de lucru... orice : pliante, colaboratori, ospatara, comert, etc."Buna ziua! Va sun in legatura cu anuntul din ziar  [...] Ce varsta aveti? 16 ani . "Ati mai lucrat in domeniu?" Nu , erau intrebarile care pur si simplu imi inchideau telefonul in nas. Din nefericire, nu am reusit sa induplec pe nimeni si a trebuit sa ma multumesc cu statul acasa, desi ...nici pe-aici nu am prea dat.
    Vara a trecut foarte repede si a inceput iar scoala...cu vesti bune - " promovari"- chiar de la inceput. Si apoi totul a decurs bine la scoala cu proiecte si activitati extrascolare care mai de care,  in timp ce la capitolul "feelings"  am cam "clacat" cu brio. In fine ...Am trecut peste si am ajuns cu pasi repezi la sfarsitul lui 2010.
A fost un an bun, foarte bun, cel mai bun de pana acum ( spun asta cu riscul de a ma repeta).
Am vizitat ( sau chiar revizitat) 3 orase superbe : Cluj, Timisoara si Sinaia pline de amintiri placute.
Am facut tot ce nu am facut pana acum si mi-am dorit sa realizez....Si cum oricand se poate si mai bine, vreau si mai mult de la mine in 2011
Ce sa fac ? Asa sunt eu ....

AN NOU FERICIT TUTUROR ! LA MULTI MULTI ANI !

SI...?

..."timpul fuge" ....imi  zic in fiecare zi ..."toate trec" ...

...Am stat si m-am gandit la felul cum ne pot schimba ceilalti caracterul. Simplu, fara sa vrem sau sa stim ...pur si simplu, ne trezim intr-o dimineata ..si realizam ca nu suntem la fel ca inainte, parca nu am mai fi noi. Suntem mai rai sau mai buni ...egoisti, ranchiunosi sau poate marinimosi, iubitori, milosi

Cum m-au influentat pe mine cei din jurul meu ?
Pai... in  aproape 17 ani am cunoscult multe persoane prin situatiile prin care am trecut. ( e mai complicat )

Au fost oameni care m-au fascinat cu inteligenta lor. Ii ascultam atenta fara sa clipesc, sorbindu-le fiecare cuvintel. Mereu i-am apreciat pentru caracterul lor si mi-au fost adevarate modele de viata. Inteligenta sau mai bine spus " desteptaciunea" nu te face mai sufletist, ci doar cu mai mult bun simt. Asta e parerea mea.

Am intalnit si oameni care m-au apreciat. Ma laudau si recunosc ca pe moment ma simteam flatata, doar ca imi era frica sa nu gresesc, sa nu ma ridic la aprecierile lor iar atunci vorbele lor ar fi fost in vant. Inainte, imi era foarte frica sa nu fac vreo greseala.In realitate, nici nu stiu daca de asta ma temeam cel mai mult. Mi-era frica sa nu dezamagesc. Acum  ( de curand) am invatat ca sunt  si eu un om ... si se poate intampla sa gresesc.

Nu in ultimul rand am mai cunoscut o alta categorie tare interesanta si complexa. Unii dintre ei m-au ajutat cel mai mult : cei care m-au criticat. Nu am nimic impotriva remarcilor critice daca sunt adevarate. Ma intereseaza sa corectez defecte, nu sa mi se gadile orgoliul.

Acum cativa ani, ma ghidam dupa morala unei pilde : " oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade".
Nu stiu daca azi ma mai ghidez dupa asta.
De atunci multi mi-au trantit usa in nas, ( tocmai de aceea sunt cunoscuta ca "persoana pe care o dai afara pe usa si intra pe geam"), multi mi-au spus "pleaca! nu am timp de tine", multi m-au atentionat "taci din gura" (recunosc, sunt vorbareata ), i-am facut pe multi sa-mi spuna " dispari!" din cauza insistentei mele.

SI...???

Si chiar daca atunci am simtit ca " se prabuseste cerul pe mine" si ca as vrea sa intru in pamant de rusine, toate acestea nu au facut decat sa ma intareasca si sa ma indrepte. Cateodata e bine sa ai parte si de cate un dus rece, nu credeti ?

De toate imi amintesc cu un suras pe buze pentru ca pana la urma bune, rele sunt particele din viata, din faptele care m-au schimbat.

Time for changes

Nu am mai scris pe aici de ceva vreme ....din pacate ...oricum mai bine mai tarziu decat niciodata .

Tot mai bine mai tarziu decat niciodata poti sa faci niste imbunatatiri.

Dupa o discutie cu un bun prieten si nenumarate sfaturi de la cunostinte, colegi, familie ...am decis :
de azi 1 decembrie 2010 "schimbam placa".

O fac mai mult pentru mine (normal). Ideea e ca vreau sa schimb putin stilul ;).
Asa ca, de azi, 1 decembrie 2010, eu, Tabara Marinela Andrada promit sa:

• imi acord mai mult timp (just for me)
• imi gestionez mai bine timpul
• mananc mai sanatos (fructe si legume)
• ma (re)apuc de sport
• nu ma mai stresez ....(la partea asta si mie mi-e greu sa cred ce spun)
• citesc mai mult
• invat mai mult
• dorm mai mult (  >6 ore pe noapte)
• stau mult mai putin timp la calculator
• pun pret pe oameni si nu pe prostii ....
• incerc sa vin acasa mai devreme ( ca inainte)
• imi pun bani deoparte
• incerc sa nu mai vorbesc atat de mult
• evit polemica, cearta, conflictul
•  nu mai ridic tonul cand sunt nervoasa
• ascult selectiv (mai ales parerile unora)
• fiu diplomata, calma dar ferma
• imi recapat ambitia de odinioara

si lista poate continua .....

In cazul nerespectarii promisiunilor....subsemnatei i se va atrage atentia ;)

Gluma e gluma ....insa ...chiar as vrea sa pot spune peste un timp  relativ scurt :

DA, AM REUSIT!

o zi ca-n fiecare zi

.....multi ma intreaba : ce tot  faci tu intr-o zi ?
eh, de-ar sti ei ... !  Glumesc.
Ce fac ? O zi obisnuita ( luni-vineri) din viata mea decurge astfel:

Ma trezesc la ora 6 cu 3 alarme care imi suna in cap ....Ma pregatesc pentru scoala si ies grabita din curte ( mereu cu piciorul drept). Ma duc la acelasi liceu de un an si ceva si ce e ciudat ca foarte rar am avut senzatii de deja-vu. Astept  acelasi autobuz in care lumea se imbulzeste doar pentru a sta cat mai comod in picioare. Parcurg acelasi traseu in fiecare dimineata. Uneori ma duc singura spre scoala, alteori cu colege.
Intru in fiecare dimineata in clasa si parca tot aceiasi colegi sunt mereu in clasa la ora la care ajung eu.

Am, in fiecare zi,  materii pentru care , teoretic, m-am pregatit in ziua anterioara. Mi se dau in fiecare zi sarcini de indeplinit, ma enervez mereu in aceleasi situatii, intampin mereu aceleasi probleme. Cand vin acasa intru mereu in  aceleasi magazine, cumpar aceleasi lucruri.

Mama imi spune in fiecare zi aceleasi lucruri : ca ar trebui sa las calculatorul indiferent pentru ce l-as folosi, ca ar trebui sa fac si altceva, ca niciodata nu am sa ma dezvat de obiceiurile mele proaste.
 In fiecare zi mi se pare ca pierd timp si parca nu se vede nimc, totul ramane neterminat, nu are o finalitate ci se complica. In fiecare zi ma suna  aceeasi prieteni si colegi sa ma intrebe aceleasi lucruri legate de scoala, viata, intamplari.
In fiecare zi ma gandesc ca ar trebui sa ma schimb, sa fac  altceva, sa gasesc ceva care sa ma pasioneze, si, legat de aceasta dorinta, in fiecare zi ma gandesc sa ma reapuc de inot. In fiecare zi, spre seara, dupa ce mi-am terminat treaba, imi pun muzica si ascult mereu aceleasi melodii. In fiecare zi ma pun in pat la aceeasi ora tarzie din noapte si ma gandesc la ziua care urmeaza sperand ca va fi altfel va aduce ceva nou.
   Si asa....imi dau seama ca a trecut o zi ca-n fiecare zi ....

Viata monotona sau nu, vreau sa o schimb, vreau sa ma schimb in ceva mai bun...
 Pana cand am sa-mi dau seama ce vreau cu adevarat, nu-mi ramane decat sa astept pentru ca timpul le rezolva pe toate...in fiecare zi.

trist dar frumos... ghici

...Nu am mai scris de ceva timp pe blog......nu...
Timpul...problemele...scoala...dispozitia ...toate acestea sunt cauza.


M-am gandit sa prezint un roman pe care eu il indragesc, scris de un autor pe care il admir .
Precizare: eu nu citesc niciodata autori, eu citesc titluri , nu citesc "persoane" ci "fapte".

De data asta  nu am sa mentionez nici titlul si nici autorul...va las pe voi sa ghiciti.

Romanul prezentat este terifiant, moralizator si trebuie sa recunosc ca  m-a facut sa plang de 3 ori : prima oara cand am citit, a doua oara cand am recitit din dorinta de a retrai, de a ma simti din nou acolo ....in lumea aceea, iar a treia oara cand mi-am facut cateva notite .

Acesta prezinta povestea unei tinere foarte sarace, provenita dintr-o familie cu multi frati, ea fiind cea mai mare dintre acestia. Intr-o zi, norocul pare sa-i surada si afla ca provine dintr-o familie nobila.
In speranta ca ar putea scapa de viata mizerabila in care se afla familia ei, tanara apeleaza la o ruda mai bogata la care munceste o buna perioada de timp.
Un var de-al sau profita de naivitatea si inocenta ei, iar tanara ramane insarcinata cu acesta. Se intoarce umilita acasa, unde toti o priveau dispretuitor. Naste un baiat  ce moare la putin timp  si fata , credincioasa din fire, indeplineste alaturi de fratii ei ritualul botezului sperand ca astfel copilul ei sa nu moara nebotezat.

Timpul trece si, dupa doi ani, ea reuseste sa treaca peste durerea provocata si sa-si ia viata in piept undeva unde sa nu-i stie nimeni pacatul. Ajunge la o ferma unde intalneste un tanar de care se indragosteste.
Vrand sa fie cat mai sincera cu el, incearca in repetate randuri sa-i marturiseasca acestuia trecutul, dar nu reuseste.

   Cei doi se casatoresc, el ii afla povestea si, desi si el comisese o greseala asemanatoare, nu o poate ierta.
Pentru tanar, clipa care i-a pus in fata adevarul a transformat-o pe aleasa inimii lui intr-o alta femeie, una frivola, pe care nu o mai iubeste.

Las din fire, el o paraseste, pretinzand ca distanta si timpul il va ajuta,  poate, sa o inteleaga...Dupa plecarea lui, fata duce o viata grea, munceste din greu pentru a se intretine, si, intre timp, in viata ei apare cel care i-a patat onoarea, i-a distrus practic viata,  legand-o de el. ..Spre surprinderea ei, barbatul care in urma cu cativa ani era un om crunt, acum este "convertit", si vrea sa se spele de pacate si sa-si indrepte greseala.

Incercarile de a-l ruga pe sotul ei sa vina inapoi nu au sorti de izbanda...Orgoliul lui, imposibilitatea de a o ierta pe cea care-i fusese atat de draga, o arunca pe aceasta din nou in bratele singurului barbat  ce a avut-o .

Intr-un final, mult prea tarziu si poate acum mult prea subit, sotul tinerei se intoarce la aceasta dar o gaseste cu cel care ii distruse viata . Era mult prea tarziu ...
S-a intors din pragul usii ei cu regret nespus ca a pierdut-o ...

....dar ea....ca ultima solutie nu a gasit decat sa-l omoare pe el, " convertitul" si sa incerce sa-l mai aiba alaturi pe sotul ei adevarat care, desi nu a avut-o niciodata, era singurul pe care l-a iubit vreodata.
Intre ei existase o dragoste pura....

Iubirea lor totusi se incheie mult prea devreme pentru ca ea  trebuie sa plateasca pentru crima comisa .


...si asta este povestea lor ....mai degraba povestea ei ...si e ciudat ca si acum cand nu scriu decat o simpla prezentare/rezumat al dramei fetei plang pentru a patra oara..oare de ce ?

in fine.... nu uitati va rog ..sa incercati sa vedeti despre ce roman vorbesc si sa il cititi :)