Sfarsitul lui 2010...

....E sfarsit de an ....ultimele ore dintr-o perioada indelungata in care am sperat cu totii la mai mult de la noi, de la ceilalti, de la viata, de la tot. Trece si 2010 ... si vine 2011 care, sunt foarte curioasa, ce ne va rezerva...?
Multe dorinte si planuri imi umplu gandurile acum  dar mi le voi aminti de-abia la anul pe vremea asta si voi vedea cate mi-am indeplinit si cate nu...Asta fac in fiecare an cu cea mai buna prietena a mea.

   Pana atunci insa, am sa fac o retrospectiva a anului 2010, care a fost chiar cel mai bun de pana acum pe plan "profesional". ....Cu toate ca am incercat intotdeauna sa gasesc un echilibru intre  "school, projects" si "feelings", de putine ori l-am si gasit anul asta.
 ...Inca de la inceput se anunta parca un an foarte incarcat si nici nu aveam idee ce surprize placute si nu prea as putea intampina. A inceput cu un ianuarie plin de examene, evaluari, pregatiri, concursuri si o excursie.
Apele s-au mai linistit pana prin martie cand a urmat iar un astfel de sir si, pana cand, in aceeasi luna am primit un cadou neasteptat, o supriza de departe de la o persoana draga. Pot spune ca acum am gasit acel echilibru pe care il tot cautam ... si ...probabil fiindca mergeau toate ...prea prea ca pe roate, in aprilie, chiar in preajma sarbatorilor de Paste, am stat cam prost cu sanatatea. Asta e, nu putem fi cu toate.
     Dar bine ca am trecut peste, astfel ca, incepand cu mai, am mai facut si altceva - sport si proiecte - si a fost foarte bine. Se simtea inca de pe atunci atmosfera de vacanta chiar daca am mers la scoala pana in luna iulie.
 A urmat o vara frumoasa si o vacanta mai scurta ca de obicei ...in care mi-am cautat de lucru... orice : pliante, colaboratori, ospatara, comert, etc."Buna ziua! Va sun in legatura cu anuntul din ziar  [...] Ce varsta aveti? 16 ani . "Ati mai lucrat in domeniu?" Nu , erau intrebarile care pur si simplu imi inchideau telefonul in nas. Din nefericire, nu am reusit sa induplec pe nimeni si a trebuit sa ma multumesc cu statul acasa, desi ...nici pe-aici nu am prea dat.
    Vara a trecut foarte repede si a inceput iar scoala...cu vesti bune - " promovari"- chiar de la inceput. Si apoi totul a decurs bine la scoala cu proiecte si activitati extrascolare care mai de care,  in timp ce la capitolul "feelings"  am cam "clacat" cu brio. In fine ...Am trecut peste si am ajuns cu pasi repezi la sfarsitul lui 2010.
A fost un an bun, foarte bun, cel mai bun de pana acum ( spun asta cu riscul de a ma repeta).
Am vizitat ( sau chiar revizitat) 3 orase superbe : Cluj, Timisoara si Sinaia pline de amintiri placute.
Am facut tot ce nu am facut pana acum si mi-am dorit sa realizez....Si cum oricand se poate si mai bine, vreau si mai mult de la mine in 2011
Ce sa fac ? Asa sunt eu ....

AN NOU FERICIT TUTUROR ! LA MULTI MULTI ANI !

SI...?

..."timpul fuge" ....imi  zic in fiecare zi ..."toate trec" ...

...Am stat si m-am gandit la felul cum ne pot schimba ceilalti caracterul. Simplu, fara sa vrem sau sa stim ...pur si simplu, ne trezim intr-o dimineata ..si realizam ca nu suntem la fel ca inainte, parca nu am mai fi noi. Suntem mai rai sau mai buni ...egoisti, ranchiunosi sau poate marinimosi, iubitori, milosi

Cum m-au influentat pe mine cei din jurul meu ?
Pai... in  aproape 17 ani am cunoscult multe persoane prin situatiile prin care am trecut. ( e mai complicat )

Au fost oameni care m-au fascinat cu inteligenta lor. Ii ascultam atenta fara sa clipesc, sorbindu-le fiecare cuvintel. Mereu i-am apreciat pentru caracterul lor si mi-au fost adevarate modele de viata. Inteligenta sau mai bine spus " desteptaciunea" nu te face mai sufletist, ci doar cu mai mult bun simt. Asta e parerea mea.

Am intalnit si oameni care m-au apreciat. Ma laudau si recunosc ca pe moment ma simteam flatata, doar ca imi era frica sa nu gresesc, sa nu ma ridic la aprecierile lor iar atunci vorbele lor ar fi fost in vant. Inainte, imi era foarte frica sa nu fac vreo greseala.In realitate, nici nu stiu daca de asta ma temeam cel mai mult. Mi-era frica sa nu dezamagesc. Acum  ( de curand) am invatat ca sunt  si eu un om ... si se poate intampla sa gresesc.

Nu in ultimul rand am mai cunoscut o alta categorie tare interesanta si complexa. Unii dintre ei m-au ajutat cel mai mult : cei care m-au criticat. Nu am nimic impotriva remarcilor critice daca sunt adevarate. Ma intereseaza sa corectez defecte, nu sa mi se gadile orgoliul.

Acum cativa ani, ma ghidam dupa morala unei pilde : " oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade".
Nu stiu daca azi ma mai ghidez dupa asta.
De atunci multi mi-au trantit usa in nas, ( tocmai de aceea sunt cunoscuta ca "persoana pe care o dai afara pe usa si intra pe geam"), multi mi-au spus "pleaca! nu am timp de tine", multi m-au atentionat "taci din gura" (recunosc, sunt vorbareata ), i-am facut pe multi sa-mi spuna " dispari!" din cauza insistentei mele.

SI...???

Si chiar daca atunci am simtit ca " se prabuseste cerul pe mine" si ca as vrea sa intru in pamant de rusine, toate acestea nu au facut decat sa ma intareasca si sa ma indrepte. Cateodata e bine sa ai parte si de cate un dus rece, nu credeti ?

De toate imi amintesc cu un suras pe buze pentru ca pana la urma bune, rele sunt particele din viata, din faptele care m-au schimbat.