vineri, 17 decembrie 2010

SI...?

..."timpul fuge" ....imi  zic in fiecare zi ..."toate trec" ...

...Am stat si m-am gandit la felul cum ne pot schimba ceilalti caracterul. Simplu, fara sa vrem sau sa stim ...pur si simplu, ne trezim intr-o dimineata ..si realizam ca nu suntem la fel ca inainte, parca nu am mai fi noi. Suntem mai rai sau mai buni ...egoisti, ranchiunosi sau poate marinimosi, iubitori, milosi

Cum m-au influentat pe mine cei din jurul meu ?
Pai... in  aproape 17 ani am cunoscult multe persoane prin situatiile prin care am trecut. ( e mai complicat )

Au fost oameni care m-au fascinat cu inteligenta lor. Ii ascultam atenta fara sa clipesc, sorbindu-le fiecare cuvintel. Mereu i-am apreciat pentru caracterul lor si mi-au fost adevarate modele de viata. Inteligenta sau mai bine spus " desteptaciunea" nu te face mai sufletist, ci doar cu mai mult bun simt. Asta e parerea mea.

Am intalnit si oameni care m-au apreciat. Ma laudau si recunosc ca pe moment ma simteam flatata, doar ca imi era frica sa nu gresesc, sa nu ma ridic la aprecierile lor iar atunci vorbele lor ar fi fost in vant. Inainte, imi era foarte frica sa nu fac vreo greseala.In realitate, nici nu stiu daca de asta ma temeam cel mai mult. Mi-era frica sa nu dezamagesc. Acum  ( de curand) am invatat ca sunt  si eu un om ... si se poate intampla sa gresesc.

Nu in ultimul rand am mai cunoscut o alta categorie tare interesanta si complexa. Unii dintre ei m-au ajutat cel mai mult : cei care m-au criticat. Nu am nimic impotriva remarcilor critice daca sunt adevarate. Ma intereseaza sa corectez defecte, nu sa mi se gadile orgoliul.

Acum cativa ani, ma ghidam dupa morala unei pilde : " oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade".
Nu stiu daca azi ma mai ghidez dupa asta.
De atunci multi mi-au trantit usa in nas, ( tocmai de aceea sunt cunoscuta ca "persoana pe care o dai afara pe usa si intra pe geam"), multi mi-au spus "pleaca! nu am timp de tine", multi m-au atentionat "taci din gura" (recunosc, sunt vorbareata ), i-am facut pe multi sa-mi spuna " dispari!" din cauza insistentei mele.

SI...???

Si chiar daca atunci am simtit ca " se prabuseste cerul pe mine" si ca as vrea sa intru in pamant de rusine, toate acestea nu au facut decat sa ma intareasca si sa ma indrepte. Cateodata e bine sa ai parte si de cate un dus rece, nu credeti ?

De toate imi amintesc cu un suras pe buze pentru ca pana la urma bune, rele sunt particele din viata, din faptele care m-au schimbat.

Un comentariu:

  1. e interesant :)

    asa` i, e bine cand oamenii din jur iti spun critici (de iti vine sa te bagi sub pamant) care mai apoi sa te determine la schimbare :)
    si mie mi s` a intamplat si cu toate k ma simt ciudat in momentele cand imi aduc aminte de pers. care mi` a facut acele remarci jalnice...reusesc sa trec peste si sa ma gandesc k sunt oameni in lumea asta care ma plac asa cum sunt,gasesc multe calitati la mine(unele pe care poate nici macar eu nu le`am descoperit...)

    trebuie sa stim (zic eu) k Isus nu ne va critica niciodata...El ne iubeste si ne ajuta sa nu ne suparam cand auzim de la oameni critici care ne deranjeaza :) sa nu luam seama la ce spun ei,deoarece El are ultimul cuvant!

    poate am deraiat de la subiect ... dar ai facut o treaba buna :*

    mult succes in continuare :*

    RăspundețiȘtergere