alta zi ...alte intamplari

  A ..catea e oare ? ..da, a treia zi de practica...
M-am trezit de dimineata cu un chef ..si inca ce chef nebun de somn. Mi-a sunat alarma si la ora 6 si la 7 . In fine, am reusit sa ma trezesc ...(traseu: camera-baie-camera-bucatarie), intr-un cuvant, sa ma pregatesc si sa plec spre scoala ..pardon locul unde facem practica.
 De cum am iesit din casa mi-am dat seama ca era un frig cu care eu nu eram obisnuita in diminetile de sfarsit de octombrie. Frigul imi patrundea pana in oase, probabil si din cauza oboselii, vantul imi strapungea obrazul dar parca ma incalzea gandul ca la iarna va fi si mai frig, deci acum ma "calesc".
Ajung in statie si  astept cateva minute bune autobuzul. Cred, totusi ca e mai bine sa-l astepti tu ca el oricum nu te asteapta pe tine.
Vine, in sfarsit, urc si o vad pe o matusa de-al nu stiu catelea grad, pe care o salut politicos si ma asez langa ea. Imi amintesc ca bunica-mea ma rugase sa ii transmit ceva, chipurile, foarte important ..."chestii de-ale lor" imi spun eu in gand. Ar fi cazul sa spun cate ceva si despre aceasta batranica, simpatica de altfel, dar care, sincer, ma "abureste" in adevaratul sens al cuvantului ...si ma cuprinde si mila pe de-o parte cand ma gandesc ca poate nu are cui sa-i spuna si ea ce gandeste si totodata rusinea, de aceea nu i-am spus niciodata  "Gi'me a break". Nu stiu, nu as indrazni sa fac asta nimanui decat in cazuri extreme. Nu am nimic cu ea, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Face parte din categoria acelor neamuri vorbarete ( eu imi impart toate rudele in 3 categorii : vorbarete, dar indepartate; apropiate si "normale"; si ar mai fi cele in preajma carora trebuie sa fii atent ce zici, ce faci, cum te comporti, cum te imbraci, ce note iei la scoala, pentru ca te privesc de sus dar au anumite asteptari ) .

Incepe asadar sa-mi povesteasca cate-n luna si in stele despre elevi, copii,  vreme, schimbatul orei,  despre telefoane, iar cea din urma chiar m-a enervat. Dupa ce ii inregistrez in agenda numarul de telefon, imi cere sa-i dau "un bip". Cum era de asteptat, ma prinde casuta si-mi ia aproape toti centii ramasi. Hmm... trecem peste ... nu e nici prima si probabil nici ultima oara cand se va intampla asta .
Intre timp ma cuprinse o durere de cap, spate si picioare ingrozitoare. Aveam acea stare generala proasta si lipsa totala de interes fata de ce ar zice ceilalti. In lungul sir de intamplari pe care mi le povestea facea pauze scurte si dese.  Eu o auzeam doar si priveam in gol dand din cap sau schitand cate-un zambet crispat. Intre timp, constat ca matusa simpatica de langa mine nu-mi mai spune nimic. Deja parca ma simteam mai bine cand, in secunda urmatoare ea deschide un alt subiect. Inca privesc in gol spre drumul pe care autobuzul il parcurge si sincer imi vine sa rad...credeam ca scapasem cand....
Totusi, nu ar trebui sa fiu rea, asa ca voi spune ca la un moment dat  a inceput sa-mi vorbeasca despre ceva care mi-a trezit interesul. Curioasa din fire, ii pun intrebari dar raspunsurile ma duc intr-o cu totul alta directie decat aceea in care vroiam sa o apuc. Ma gandesc apoi ca a fost o idee proasta si incerc sa gasesc o solutie sa "se faca liniste". Mi-e rusine sa mai scot si astazi vreun caiet sa pretind ca repet sau ma rog sa citesc ceva ca de pilda intamplarile primarului de Verrieres, personajul lui Stendhal. Am facut asta si luni si marti cand s-a intamplat la fel : ma duceam la practica, am asteptat autobuzul, am urcat , am vazut-o si m-am asezat langa ea. Azi ar fi prea de tot.
   Ma gandesc sa vorbesc eu si sa asculte ea, dar azi NU, nu am chef sa tin o prelegere, ma dor toate.
Intr-un final, ajungem la destinatie, imi iau ramas bun si cobor din autobuz cu gandul ca in ziua urmatoare sa trec cumva astfel incat sa nu ma observe.
  ***

Practica : sortat de dosare, popriri, evidente, inregistrari....discutii , rasete si glume ...sau "gradinita" ..cum ne cataloga cineva, toate au creat atmosfera unei zile incarcate  in care am dezbatut cu colegii mei,  pentru a nu stiu cata oara, marea dilema a omenirii : 
Femei vs Barbati. Intrebari ca "de ce suntem infideli?" , "de ce apreciati anumite femei?" isi gaseau raspunsuri in " pentru ca nu vrem sa asteptam prea mult " si " atunci cand iubesti pe cineva chiar nu mai conteaza cum e, ce fel de trecut are, etc." O fi adevarat sau nu , a fost un mod de a iesi din "rutina" cifrelor si a literelor.
Cred ca din cauza acestor discutii m-am taiat si eu ;) la propriu, atunci cand arhivam dosare.

Astfel am invatat lucruri noi, educative si folositoare despre viata, oameni...si practici.


Cam asta a fost ..si va mai fi...